Am să te iubesc pentru că sufletul meu are nevoie de tine…
Am să te iubesc pentru că tu eşti jumătatea mea…
Am să te iubesc pentru că inima mea te-a ales pe tine…
Am să te iubesc pentru că doar tu mă faci întreagă…
Am să te iubesc pentru că îmi este întotdeauna dor de tine…
Am să te iubesc toată viaţa pentru că tu mă faci fericită…
Tu ești în inima mea ca un dar
neașteptat și mult prea scump,
pe care îl cercetez mirat iar și iar,
cu-aceeași nesecată desfătare.
Ești tainica-mi putere și mândrie,
de când te știu mi-i cerul mai aproape
și nu mai pot durerile să vie,
să-mi tulbure ale sufletului ape.
Tu mi-ai făcut țărâna mai ușoară
și inima așa de dulce grea,
ca ramura ce toamna se-mpovară
de greutatea roadei de pe ea.
Asemeni unui mare cer cu stele,
mi te-ai răsfrânt în suflet ca-ntr-un lac,
și-adânci de-atuncea-s gândurile mele,
de aur glodul inimii, sărac.
Aceste toate să ți le plătesc
nu voi putea, ci lasă-mă măcar,
risipitoarea mea, să te iubesc,
din darurile tale dându-ți dar.
Că te iubesc…
Te iubesc cu tot ce am,
Cu toată inima mea,
Cu tot sufletul meu.
Te iubesc ziua şi noaptea.
Te iubesc când dorm şi când sunt trează.
Te iubesc când respir.
Te iubesc când clipesc.
Te iubesc când mi-e frig şi când mi-e cald.
Te iubesc când plouă şi când e soare.
Te iubesc când tac şi când vorbesc prea mult.
Te iubesc când mă superi şi când mă faci să râd.
Te iubesc când plâng…
Te iubesc când te strâng în braţele mele.
Te iubesc când îţi ating obrazul cald.
Te iubesc pentru că mi-ai intrat în suflet.
Te iubesc pentru că mă simt atât de bine cu tine.
Te iubesc pentru că mă faci să mă simt întreagă.
Te iubesc!
DA! Şi o spun tuturor…
A.M.
Se preling leneși stropii de ploaie din întunecatele cearcăne ale cerului; strivesc lumea învăluită în uitare și îmbată tristețea. Ploaia pătrunde dincolo de barierele sufletului și inundă fiecare sentiment, fiecare trăire, fiecare amintire… ploaia amplifica melancolia unui suflet îndrăgostit; ploaia deschide poarta spre Cer, spre rugăciune și spre suflet. Lăsați ploaia asta de sfârșit de aprilie să vă pătrundă în taine, în vise și în inimă. Bucurie în ritm de ploaie! Armonie pentru veșnicie…
I.B.
caut linişte…
caut lumină!
numai Tu mă poţi ajuta!
Ajută-Mă!
nu mă lăsa să mor în întuneric…
strig către Tine cu lacrimi:
Iartă-Mă!
împacă-mă cu mine,
fă ordine în inima mea.
şterge praful de pe rănile mele.
încep să mă simt mică
printre toţi oamenii care se vor mari.
Acoperă urechile mele…
o mare de păcat…
nu ştiu să înot!
nu vreau să mă înec…
nu gasesc nici o mână de care să mă prind.
nici un suflet care să mă scoată din mocirla
în care mă afund…
Scapă-Mă!
Împreunează mâinile mele cu ale Tale.
până acum era gri,
acum e negru…
Dă-mi ochii cei dintâi să Te văd.
luminează-mi inima…
Lasă-mă să văd lumina Ta.
Pecetluieşte buzele mele…
Să nu fiu parte a răului ce mă înconjoară.
Ajută-Mă! Iartă-Mă!
Scapă-Mă! Iubeşte-Mă!
A.M.
Doar de-aceea cânt, că ți-am fost dragă,
În stinsa vreme,
Și-n soare, și când vara se vestește,
Și-n ploaie, și-n troiene,
Doar de-aceea cânt, că ți-am fost dragă.
Doar că-ntr-o noapte m-ai ținut în brațe,
Și gura mea-i de tine sărutată,
De-aceea-s ca un crin învolt, frumoasă,
Și încă de fior sunt scuturată,
De-aceea doar, că m-ai ținut în brațe.
De-aceea doar, că ochi-ți mă priviră,
Cu suflet în priviri,
Mi-am pus pe frunte mândră, diadema
Adâncei mele firi,
De-aceea doar, că ochi-ți mă priviră.
De-aceea m-am născut, că ți-am fost dragă,
De-aceea îmi fu veacul dăruit,
Și într-o viață goală, ne-împlinită,
Destinul meu s-a împlinit,
De-aceea m-am născut, că ți-am fost dragă.
De-aceea doar, că dulce-ți fu iubirea,
Eu am trăit – ca mai deplin
Tu să visezi, frumosule stăpân,
Și pier atât de lin,
De-aceea doar, că dulce-ți fu iubirea.
Când ți se pare atât de greu,
S-asculți cum lumea te bârfește
Atunci, ascultă sfatul meu… Zâmbește!
Și când cel ce-l iubești curat
Nepăsător te părăsește,
Nu te uita că e-ngânfat… Zâmbește!
Păstrează-mă în ochii tăi
Să fiu mereu cu tine.
Azi te iubesc mai mult ca ieri
Și mai puțin ca mâine.
Și dacă totuși mă iubești
Păstrează-mi amintirea.
Și nu uita că într-o zi
Ți-am dăruit IUBIREA!
Dacă ar fi să pleci,
mi-ar fi dor de tine…
mi-ar fi dor de ochii tăi căprui,
de mâinile tale calde,
de zâmbetul tău ștrengar,
de sărutările furate în fața blocului,
de brațele tale în care mă simt în siguranță,
de primăvara din parfumul tău.
mi-ar fi dor de ghidușia din râsul tău,
de seriozitatea ta amuzantă,
de copilul din tine,
pe care îl lași câteodată să se vadă,
de grija pe care mi-o porți,
de îmbrățișările cu care mă surprinzi uneori,
de sinceritatea din ochii tăi.
mi-ar fi dor de plimbările nocturne,
aceleași de fiecare dată,
de discuțiile banale,
care tind să ne plictisească…
de încercările de a-mi răspunde la mesaje,
de toate gesturile care mi se par spontane…
de toate alinturile, câte unul în fiecare zi.
mi-ar fi dor de tine, să știi…
mi-ar fi dor de tine,
așa cum, iarna, îmi este dor de lună…
A.M.
Amy Both 